primavara

Români

cel mai comod este să scriu în românește. judec, calculez, visez, vorbesc și scriu în românește. vroiam să învăț italiana pentru că îmi place cum sună. LA VITA E BELLA este unul dintre cele mai dragi filme, deși e făcut pentru a sublinia tema favorită a lumii secolului trecut (a doua jumătate).
fățărnicia celor două guverne împiedică aflarea unor soluții. guvernului italian aflat în criză financiară și lovit bine nu-i mai convine existența mâinii ieftine românești. până acum a închis ochii la mizeria în care erau nevoiți să locuiască o parte din români.eu zic că în primul rând politia lor este vinovată! ar fi putut din fașă să oprească formarea rețelelor de infractori din Italia, aceste grupări au fost bune 20 de ani, acum dintr-o dată s-a copt mărul (putred ) și prin hei-rup-isme (stil latin)atacă toată comunitatea românească din Italia.
un lucru similar, declanșat de a patra putoare în stat: (scandalul cu băbuța care a decedat după ce a făcut o vizită spitalului unde lucrez) acum toți bunicii, toate bunicuțele nu sunt lăsați să moare în liniște acasă, la căldura familiei, înconjurați de oamenii dragi, de lucrurile familiale. ei sunt aduși să moară la spital, de fapt este un strigăt de neputință-- omul este muritor, asta este. nu poți să faci dintr-un bolnav cronic, octagenar, un om tânăr fără boli. trupul omului este supus degradării treptate, bolilor inevitabile și evitabile, într-un final este învins și omul moare. este o evoluție (ne)firească pe care trebuie să o învățăm să o acceptăm (altă evoluție încă nu am găsit).
acum secțiile spitalului sunt pline peste măsură de ocatgenari, sextagenari aduși aici de gălăgia impresionantă făcută de presă. ei au boli ce se pot trata cu ușurință acasă, alții (săracii) sunt în faze terminale(cu și fără ingrijire zilele le sunt numărate). recunosc sistemul ssanitar românesc este sărac, să-i trateze pe toți nu poate; dar poate face față celor care au nevoie de îngrijiri și tratamente pentru a le prelungi sau face suportabilă viața, la un nivel acceptabil. dar dacă ne sufocă avalanșa de bunici și bunicuțe cum mai putem face față.

la tăsnad--vara

iarna

primul lucru care l-au facut florian si iasmina a fost bataia cu turturii de gheata. apoi au invadat toate locurile cu posibili turturi pentru a-si inarca tolba cu sageti de gheata. la final o masa buna energizanta a fost binevenita.

îmbujorare

Florian și Iasmina au fost la săniuș.

om de zăpadă

fiecare am încercat să facem un om de zăpadă, iasmina și florian au fost cei mai pasionați (florian a plâns de ciudă ca nu putea să facă bulgări perfect rotunzi. iar iasmina a vrut să-i iasă o față perfect rotundă). la final toată lumea a fost fericită și satisfăcută de zăpada de la grădină.

Star Wars in romania!

incepe din seara aceasta serialul Razboiul clonelor pe Cartoon Network de la ora 20.

imi place mult razboiul stelelor. sper sa fie buna continuarea aceasta animată.

ninge din nou la satu mare.

fulgi uriași au invadat cerul și pământul tocmai când eu și Florian ne contraziceam: el spunea ca plouă iar eu că vine din nou iarna.

pestii mei.

























dragii mei.

picnic

Iasmina e un bun recitator. și-a dovedit capacitățile de la 2-3 ani. în poza de mai sus îi recită tatălui meu Cățelușul șchiop de Elena Farago. „tocmai acum, când pot să mă bucur de nepoțeii mei trebuie să mă duc… ” îmi spunea zilele acelea. acum stau cu Florian în brațe și nu pot să conștientizez dispariția sa. Mintea noastră nu e făcuta să accepte moartea. Ne e teama de ea ca de necunoscut. Unii așteaptă scăparea de suferințe, puțini privesc moartea ca ceva uzual. Civilizația creștino-iudeică actuală este un rebut a unor civilizații cucerite și anihilate de pe jumătate din mapamond. ce ne oferă acum această civilizație? ce i-a oferit tatălui meu, cum l-a împăcat cu moartea? pot spune că el era curios, știa că zilele îi sunt numărate (ca și nouă de altfel) și trăia într-o bulă atemporală în expectativă. El a trăit experiența morții părinților săi precum și al celui mai bun prieten, deci ca și mulți dintre noi știa ca omul moare. sunt sigur ca tatăl meu a murit știind că „dincolo” nu există nimic. Păcat poate acolo există raiul.

roșu